Journalul Evei :-)

"Din multe puncte de vedere nu sunt omul pe care ţi-ai dori să îl ai în preajmă. Nu sunt ca dimineţile liniştite de duminică în care soarele îşi face simţită prezenţa timid prin raze care străpung fereastra precum nişte săbii şi nici nu am întotdeauna parfumul franţuzesc de croissante cu unt, de cafea sau de fericire. De cele mai multe sunt ca după amiezile capricioase de toamnă, când stai în pat cu geamurile larg deschise şi sunetele se scurg în jurul tău iar stropii de ploaie îşi dau întâlnire cu pământul. Dacă aş fi un parfum, aş fi ploaia. Nu sunt mult aşteptata prima zi cu soare de primăvară şi nici o zi călduroasă de vară. Sunt mai degrabă ca o uşă uitată deschisă în toiul iernii, când gerul de afară îţi îngheaţă respiraţia, sunt ca nopţile care te găsesc treaz la ora patru şi ca dimineţile care vin mult prea devreme. Tristeţile mele apar cu aceeaşi exactitate a anotimpurilor. Şi neliniştile la fel, cam ca momentele mele de singurătate. Nu sunt soare şi nici nu aduc fericire oriunde mă duc, sunt egoistă, sunt mai mult întrebări şi căutare de răspunsuri, decât răspunsuri. Inevitabil, la mine răspunsurile devin întrebări, soluţiile nasc probleme. Sunt enervant de ordonată, concisă, exactă în gânduri şi în sentimente, dar tot eu sunt haotică, raţională şi lipsită de logică. Sunt şi nu sunt linişte. Sunt şi nu sunt eu. Ar fi impropriu să spun că sunt eu, când nu ştiu de fapt cum sunt. Nu sunt dimineţile lungi în care poţi să moţăi în pat, ci mai degrabă sunt alarma care te smulge cu brutalitate din braţele viselor, ca zilele în care vremea de afară îţi dă toate motivele să fii fericit, dar nu eşti. Mi s-au dat multe, ar fi nedrept să spun că nu sunt mulţumită. Cer stabilitate, dar n-am nicio urmă de continuitate în mine, mă pierd de la gând până la cuvânt, de la o idee la alta, de la un rândul la altul, ca o zi nehotarată de toamnă. Scriu despre toamnă în mijlocul primăverii pentru că aşa mă simt. Îmi place confuzia mea şi nu îmi doresc să fiu definită. M-am imaginat deseori sub forma unui oraş mic ca o cutie de chibrituri, străbătut de străzi înguste şi întunecate pe care îşi poartă paşii suflete cu tristeţea împregnată pe chip, o pată pe harta lumii căzută în dezumanizare sub greutatea unui cer mult prea gri. Merg des pe străzile sufletului meu, numai că azi sunt senină ca o metropolă colorată fremătând de viaţă. Sunt ca vremea. Sunt departe de ceea ce mi-aş dori să fiu."

Sursa: http://www.jurnalulevei.ro 

Nu imi vorbi cuvinte,cand eu iti vorbesc sentimente

Uite, stiu ca nu am nici un drept, nici sa iti zambesc, nici sa iti cer unele lucruri, dar sunt aici, si o fac, asa ca...

Te rog sa uiti ca am nevoie sa imi spui vreun cuvant. Nu vreau sa stiu ce e in mintea ta, nu vreau sa ma pierd in favoarea ta, nu te vreau sa gandesti pentru mine...doar asculta-ma, si zi-mi tu ca o sa fie bine, stii ca doar pe tine te cred. Sa nu ma judeci si sa nu mai tipi ca un nebun, sa nu crezi ca ma intelegi vreodata si sa nu imi spui "Stiu.". Nu stii nimic. N-ai pierdut si nu ti-a pasat, nu te-a durut, si ceasul tau nu a stat. Sa nu crezi ca ai ceva, orice, peste mine, pentru ca esti la fel de trist, si putin mizerabil, cu o masca exceptionala, prin care ti-ai dori sa nu vad, nu eu. Nu rade cand iti spun ca mi-ai lipsit, nu indrazni sa imi spui ca nu a fost asa si nu te uita in gol cand iti spun ca te iubesc, pentru ca o fac, si asta ma omoara suficient. Nu uita de mine, nu ma face o parte din trecutul tau indepartat de care iti amintesti vag, nu ma lasa sa fiu o amintire, cat timp eu te strang in brate cat pot de tare, acum. Nu imi pune intrebari la care stii ca nu iti pot raspunde, doar ca sa ai ultimul cuvant. Nu ma pune sa aleg, si nu ma ameninta. Nu imi spune cat am gresit, si nu uita ca si tu gresesti uneori. Nu ma iubi doar azi, fa-o mereu, sau spune-mi ca te-ai oprit.

Uite, te rog doar, in cel mai absurd mod, sa nu renunti la mine. Nu renunta la mine. Nu renunta la mine. Nu pleca. Nu sunt gata sa te pierd...nici azi.

Part of me

Ai observat ca nimeni nu sta in spatele tau?

Nu, pe bune. Viata incepe sa se schimbe zi de zi, si vine cu tot felul de decizii si hotarari la care nu ai stat un minut vreodata sa te gandesti...si n-ai timp ! N-ai timp sa judeci mereu de o mie de ori, sa pleci, sa vii, si poate sta totul in ce spui tu acum. Ei bine atunci, in momentu` ala, in care te-au depasit toate intrebarile la care ar trebui cica sa stii raspunsul, in care trebuie sa faci un pas mai mare decat toti cei care i-ai facut pana atunci, in momentu` in care incepi sa te gandesti daca stii de fapt sa gandesti pentru tine, sau daca ai stiut vreodata, te uiti in spate si vezi ca...ai crescut, futui mama masii.

Zilele astea parca nu ma cunosc si nici nu stiu daca m-am cunoscut vreodata cat ar fi trebuit. Nu stiu voi, dar personal, pana acum nu mi-am dat seama ca nu pot sa mananc cartofi prajiti toata ziua, si altceva habar nu am sa gatesc. Nu stiu cum faci sa nu iti para rau pentru deciziile care le iei acum, nu stiu cum faci sa nu te intrebi peste cativa ani de ce nu te-a dus capul mai mult, o data ce ajungi acolo unde nu vroiai, si de fapt, cum faci sa ajungi exact acolo unde vrei? Nu stiu daca am uitat sa iubesc sau acum am invat, nu am idee daca am innebunit sau imi vine mintea la cap, nu stiu de unde ambitia asta bolnava de a le face pe toate bine si la timp, dar am o speranta puternica acolo, undeva, care imi spune ca pot. Si pot.

La 10 dimineata, nu stiu daca sa mai beau o cafea, sa termin de invatat la chimie, sau sa te pastrez pe tine. Te-as pastra, daca n-ai fugi, si te-as iubi cum nu te-am iubit pana acum, nici eu, nici alta. Esti parte din mine, stii? Si nu pot, si nu vreau fara tine, si nu vreau sa ma obisnuiesc sau sa ma tin tare. Vreau doar sa stiu ca pot sa ma trezesc la tine in brate cate zile `oi avea, si ca o sa fie mereu asa de cald ca acum, vreau sa stiu ca acolo ramane "acasa". Vreau sa te am. Vreau sa ramai, stii? Asa, cum tot vorbeam noi...nu vreau sa te am pentru ca nimeni nu o sa ma iubeasca asa cum o faci tu, desi am trecut si prin faza asta, vreau sa te am pentru ca te iubesc eu. TE IUBESC. Atat...si nu ma opresc, oricate dureri de cap mi-ai da. ESTI PARTE DIN MINE...nu pot invata la chimie la 7 dimineata fara tine, nici la anato, nici grile, nici nu m-as mai trezi dimineata si nici n-as mai zambi. Cel mai important e poate, ca fara tine, n-as mai avea nicicun motiv sa fiu mereu cu capul sus pentru ca eu sunt aia careia inca ii merge bine, dupa atata timp. Esti partea mea buna, ma tii pe picioare, esti decizia mea care nu o sa ma duca unde nu vreau, si ce-i drept, sunt tare mandra de asta.

Cred ca...daca te am pe tine, o sa iau un 10 la chimie, o sa invat intr-o zi sa gatesc si eu cu adevarat, si apoi o sa-mi iau si admiterea aia, si apoi...cred ca putem face orice, vrei ? Daca te am pe tine...cred ca o sa imi fac timp sa ma cunosc exact asa cum sunt, si cred ca o sa fie cea mai buna varianta a mea, pentru ca a crescut langa tine.

Daca eram...

Daca eram o luna, as fi fost... august.
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost...

vineri
Daca eram o parte a zilei, as fi fost...noaptea tarziu

Daca eram un animal marin, as fi fost...un delfin.
Daca eram o directie, as fi fost...nordul.

Daca eram o virtute, as fi fost...altruismul,generozitatea
Daca eram o personalitate istorica, as fi fost... Nu stiu. Nici una.
Daca eram o planeta, as fi fost...Venus.
Daca eram o pasare, as fi fost... un papagal cel mai probabil :))
Daca eram o planta, as fi fost un...cactus
Daca eram un tip de vreme, as fi fost... o vreme tropicala...ploaie apoi mult soare
Daca eram un instrument muzical, as fi fost...tobele
Daca eram o emotie, as fi fost...emotia insasi
Daca eram un sunet, as fi fost...valurile marii
Daca eram un element, as fi fost... focul.
Daca eram un personaj de desene animate, as fi fost... Mica sirena
Daca eram un oras, as fi fost...Londra
Daca eram un gust, as fi fost... dulce-sec
Daca eram o aroma, as fi fost... aroma cafelei tari de dimineata
Daca eram o culoare, as fi fost roz sau negru
Daca eram un cuvant, as fi fost..."stres"
Daca eram o parte a corpului, as fi fost capul
Daca eram o expresie a fetei, as fi fost...dezamagirea
Daca eram o materie de scoala, as fi fost...anatomia
Daca eram o forma, as fi fost... un patrat
Daca eram un numar as fi fost 9
Daca eram un mijloc de transport, as fi fost... un tren spre mare
Daca eram o haina, as fi fost... o rochie de seara.

Nu sunt o persoana rabdatoare...

 

...dar nu stiu prin ce minune, am atata rabdare cu tine. Cu noi. Nu stiu cum am descoperit minunea asta. Cateodata nici mie nu imi vine sa cred. Sunt calma si linistita, si pentru prima data in viata, sunt a dracului de rabdatoare. Pai nu ma clintesti absolut deloc, nu ma agit deloc si am rabdare sa se intample totul incet si sa decurga conform asteptarilor. Chiar si cand ma enervezi,mai nou, am rabdare sa imi treaca, inainte de a-ti arunca cu vreo tigaie in cap si de-a-ti arata cam cati nervi imi produci.

Mama zice ca sunt repezita si ca trebuie sa invat sa fiu rabdatoare. Nu pot sa zic „mama zicea” pentru ca biata femeie inca o mai face. Imi spunea ca inainte sa deschid gura si sa spun o ineptie la nervi mai bine numar pana la 200 si daca si atunci mai am nervi sa numar pana la 1000. La 10 ma opream si ziceam gata. Nu de alta, dar n-aveam rabdare sa numar mai mult... acum am evoluat, nu mai numar si nici nu mai zic ceva doar la nervi. Adesea astept sa ma „racesc” si sa imi treaca nervii si abia apoi daca mai simt nevoia mai zic ceva.

Cum spuneam... nu e rabdare domnule... bine ca am rabdare cu tine! Ma bucur ca imi produci astfel de sentimente si ca sunt capabila sa le percep. Desi cateodata la o frecventa mai redusa. Eu am rabdare cu tine... tu ai rabdare cu mine?

Langa tine..

 

Vreau sa stii ca daca as putea, ti-as lua toata durerea aia pe care o simti zi de zi, seara de seara, si as tine-o atat de bine, incat nu ar mai ajunge niciodata la tine.

Ti-as lua tot ce tu nu mai vrei sa simti, ti-as face ghemotoc orice gand care nu te lasa sa dormi.

Sa stii ca, daca as putea, te-as inveli in fiecare seara, si ti-as face o cafea (prea) dulce in fiecare dimineata.

As pune soarele pe cer si as fugi dupa tine pe strazi cu o umbrela, in zilele in care te prinde ploaia.

Ti-as aduce numai zile de primavara sau de vara, pentru ca nu prea iti place tie cand e frig.

Ti-as da toate ceasurile inapoi atunci cand ti-e dor, si as fugari timpul pentru tine in toate zilele care parca nu se mai termina.

Ti-as aduce mereu ciocolata! Cea mai buna ciocolata!

Ti-as spune de mii de ori ca poti, sa ca o sa ajungi acolo, si o sa ai, si o sa fii! Ti-as deschide ochii in tot intunericul tau!

Te-as tine de mana...toata viata mea. Te-as tine de mana si cand razi, si cand plangi, si cand esti singur, si cand esti pierdut...si te-as gasi. M-as duce pana in capatul lumii sa iti gasesc fericirea cand o pierzi, si m-as intoarce alergand, sa te vad zambind. Iar atunci, te-as tine inca o data de mana.

M-as uita la tine ca o nebuna, ora de ora, caci inca nu inteleg cum pot sa ma vad intr-un suflet atat de clar. Cum, oare, pot sa ma uit in ochii tai cand tu imi spui numele, si sa simt ca acasa poate fi si in mijlocul unui drum, daca sunt cu tine.

Ti-as spune in fiecare zi ca esti o jumatate din mine si tot ce simti, simt si eu. Intelegi? Te simt si din capatul lumii, iar de fiecare data cand tu iti lasi privirea in jos, mie mi se rupe sufletul. Nu ma supara asta deloc, sa stii. Mi se pare doar frumos.

Ti-as spune ca te iubesc...

In fiecare zi, sa stii, sa nu uiti, sa simti.

Ti-as spune ca te iubesc si peste 10 ani, dar iubitule, si daca am sa fiu acolo sa ti-o spun sau nu, am sa te iubesc. Vezi, tot ce respir, ce sunt, ce scriu, ce plang, tot ce traiesc, e prin tine, e cu tine, esti acolo.

Tu.Noi.

Iubesc lucrurile simple... care vin de la sine. Gesturile tale mi se par cele mai potrivite cadouri. Atingerile tale sunt florile mele preferate. Ochii tai  ii am aproape în fiecare gând. Mâinile tale sunt motivul pentru care adesea zâmbesc în coltul gurii. Ador sa fiu în preajma ta. Iar tu știi asta.

Mi se pare atât de fireasca relația noastră, încât adesea nu îmi vine sa cred ca e real ce mi se întâmpla. Azi mi-am dat seama ca esti intiparit in sufletul meu si ca ai sa ramai acolo pentru eternitate. Dar tot azi mi-am dat seama si de ce.

Când eram puștoaică și completam oracole, de fiecare data la intrebarea „cum ai descrie băiatul ideal?” răspundeam același lucru, în fiecare: „completarea mea”.

Iar asta esti.

Jumatatea care imi lipseste.

mi-e teama sa recunosc cât ești de aproape de oricare gând de-al meu, căci mi-e groaza ca am sa te pierd.

Amintirile

Amintirile pot fi crunte. Pot fi cronice. Pot fi dureroase. Amintirile dor uneori ca o operatie fara anestezie. 

Doare sa te uiti in oglinda si sa stii exact care sunt firele alea de par pe care ti le-a atins ultima data. Sa vezi exact locsorul ala de pe buze unde ti-a lasat ultimul sarut. Sa ii vezi urma mainii in palma ta, asa cum te-a strans ultima data. Doare. Mai ales, cand nimeni altcineva nu le mai vede. Sa tragi aer in piept si sa spui „asa a fost sa fie!”. Si chiar sa crezi ca asa a fost sa fie. 

Slava Cerului ca mi-a dat tata un buchet de zambile! Miroase a nou, a speranta, a mai bine. Era o vreme cand totul in jur mirosea doar a tine. 

Brad Pitt despre sotia sa :)

“Soția mea s-a îmbolnăvit. Ea a fost mereu nervoasa din cauza problemelor de la locul de muncă, viața personală, eșecurile ei și copii. Ea a pierdut aproape 15 kg si ajunsese la 40 kg. A devenit extrem de slaba si plangea constant. Nu mai era o femeie fericita. A suferit de dureri de cap continue, dureri in piept si nevralgii intercostale. Nu dormea bine, adormea numai dimineața și obosea foarte repede în timpul zilei. Relația noastră ajunsese in punctul in care urma sa ne despartim. Frumusețea ii disparuse, avea cearcane uriase, nu mai avea grija de ea. A refuzat sa mai joace in filme, respingand rapid orice rol i se propunea. Mi-am pierdut speranța și a crezut că vom divorța mai repede … Dar apoi m-am decis să acționez si sa schimb asta. Pana la urma a fost cea mai frumoasă femeie de pe pământ, idolul a mai mult de jumătate din bărbații și femeile de pe pământ, iar eu am fost cel caruia soarta i-a permis sa o iubesc si să o îmbrățișez. Am început să ma port extrem de frumos. Flori, daruri și complimente, gesturi de afectiune pentru care nu le-am facut. Am surprins-o si am incantat-o in fiecare minut. Am inceput sa trăiesc doar pentru ea. Am vorbit în public doar despre ea. Am dus toate discutiile în direcția ei. Am lăudat-o în fața prietenilor nostri. Pare de necrezut, dar ea a înflorit. Ea inceput sa mai ia in greutate, nu mai era nervosa și m-a iubit chiar mai mult decât oricând. N-am crezut niciodata că ea poate iubi atât de mult.

Și apoi am realizat un lucru : femeia este reflectarea barbatului de langa ea.

Dacă o iubești până la punctul nebuniei, ea va deveni o nebunie.”

Never ever!!

:)

Ceva...

          Imi trec clipuri prin cap , momente din anul ce a trecut si nu stiu ce sa subliniez cu rosu. Poate faptul ca a fost un an ce m-a facut sa imi conturez mai bine caracterul, sau poate faptul ca am invatat sa am mai multa incredere in mine decat in cei din jur...Nu mi-am pierdut din simturile redarii cuvintelor doar am luat o pauza, o pauza de superficialism. Pot zice ca nu ma invat minte. Nu invat nimic nici din ce mi se zice, nici din ce simt pe pielea mea. ...Inca sper ca oamenii au intentii bune....defapt au intentii bune doar pentru ei, nu si pentru tine.

           S-au intamplat multe.Am ras,am plans, am trait emotii intense, am trecut inca un prag al educatiei, am invatat atatea despre oameni si nebuniile lor, am descoperit persoane noi, locuri noi..

Oricum,212..am inceput bine :) 

:-x

http://www.youtube.com/watch?v=VJmT7ij0yvc

A lupta...

      Mereu am fost de parere ca trebuie sa lupti pentru ceea ce vrei sa ai si apoi trebuie sa lupti ca sa pastrezi ceea ce ai castigat. Am obosit. Sa lupt. Nu vreau sa fiu nevoita sa lupt pt fiecare lucru pe care mi-l doresc. Nu vreau sa lupt in fiecare secunda pentru ceva. Am obosit. Pur si simplu, vreau ca macar un singur lucru sa vina de-a gata. Fara ca eu sa fac ceva pentru asta. Sa se intample de la sine. Nici macar sa nu trebuiasca sa clipesc pentru realizarea lui. Am obosit. Lupt de ani de zile. Cu mine mai ales. Cu orgoliul si mandria mea.In fiecare secunda lupt si mi-e teama sa fiu invinsa. Ma zbat si fac tot posibilul sa se intample lucrurile asa cum mi-am propus. Adesea castig. Adesea pierd. Rezultatul devine infirm oricare ar fi el ....

 Insa mi-e teama ca intr-o zi o sa fac poc!! Si atunci fac ce am stiu sa fac cel mai bine: fug si uit. Sau uit si fug. Nu mai stiu nici eu care e exact ordinea.Eu ma stric pe mine. Nu stric gradina unui vecin, ci imi stric propria curtea. Terfelesc toate rasadurile mele. Distrug toti pomii din curtea mea...
    Dar gata! Nu ma mai plang.... nu azi :-)) !Si acum imi vin in minte doua proverbe romanesti :
1) "Dupa munca,si rasplata" .. CORECT?Da! Muncesti acum ,cativa ani...dar rasplata o ai toata viata..Asta e frumusetea :-)
2) "Cum iti asterni,asa dormi" ... Alta vorba mare..

Emotie de toamna ...

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori,
ca or sa-mi creasca aripi ascutite pina la nori,
ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o sa se-nchida cu-o frunza de pelin.
Si-atunci ma apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec in mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.

Atunci cand...

cand ploua imi place sa imi ascund ochii printre picaturile de ploaie, fara o umbrela care sa ma acopere si care nu lasa picaturile de ploaie sa ma atinga....
cand ploua imi place sa privesc oamenii care se ascund de apa care doar incearaca sa ii "spele"....
cand ploua imi place sa fie liniste si sa imi las gandurile sa zboare pe peretii ce ma inconjoara zi de zi, dorind sa imi zmulg un zambet sau un oftat...
cand ploua te astept asa cum am facut-o intotdeauna si te chem asa cum nu de multe ori o fac, parfumul ti-l simt, te chem de n-ai pleca,
cand ploua ma gandesc la soarele ce sta ascuns si cand privesc spre el ma recunosc intens!

Persoanele puternice...

Oare ce inseamna? sa fii un om puternic inseamna sa-ti masori puterile fizice fata de ceea ce sunt capabili ceilalti? inseamna sa stii sa lovesti cu pumnul mai tare decat poate cel de langa tine? oare asta inseamna..? dar o personalitate puternica?mai tine cont de puterea fizica pe care o ai?...
Fiecare avem o latura mai slaba si una mai puternica.. dar cum putem defini "puterea personalitatii?" sa fi o persoana cu o personalitate puternica inseamna sa iei o decizie si sa o respecti sau sa iei o decizie si sa te intorci mereu din drum?...sau o personalitate puternica inseamna sa nu plangi deloc sau doar pe ascuns? sunt foarte multe intrebari carora nu le gasesc raspunsul cu toate ca m-am gandit foarte mult la "problema" asta. 
O personalitate puternica nu fuge de defectele sale ci le infrunta si o persoana se dovedeste puternica si atunci cand stie sa ce

Toamna..

Am mai scris odata despre toamna.....dar atunci ma simteam mai bine...era la inceput si eram naiva:) , nu erau atatea frumze uscate pe jos...nu era asa frig, a urmat o perioada de primavara in toamna asta, dar a trecut si ea! Incep sa simt fiecare vibrare a vremii, poate de asta nici nu ma simt bine si nici nu sunt in cea mai buna forma !

Parasesc peisajul verde si ma indrept catre gandul ce mi-a murit pustiu. Revin in fiecare zi intr-o forma pe care n-o inteleg. Adorm tarziu cu ochii larg deschisi….
Imi impart privirea in diferite parti ale zilei si vad acelasi lucru: pe mine, ridicandu-ma. 

Cu mimica fetei obisnuita, nici nu plang dar nici nu rad. Sunt un fel de om care isi face loc in toamna..Oare timpul ma va primi? 

M-am gandit de multe ori la toamna si la cum as putea sa o asociez unor stari:
toamna incepe scoala
toamna iti da o stare de melancolie
toamna picaturilor de ploaie
toamna aduce vantul care iti bate in suflet
toamna este anotimpul amintirilor
toamna surazi rece
toamna si pasi straini pe strazi pustii si lista ar putea continua!
....si sfarsitul postului suna cam asa: ma duc sa imi colorez visele in roz....

    De multe ori am gandesc la cum era cand eram mica, atat de mica incat nu-mi pot aminti, iar mama ma ducea sa ma joc cu alti copii in zile calde in care pomii inverzeau si poate cateodata mama alerga dupa mine pentru ca nu stateam locului , jucandu-ma ca un copil frumos Oare cum a fost atunci cand am facut primii pasi si tata ma tinea de mana? De ce nu imi pot aminti ca sa pot sa ii multumesc sincer pentru vremurile de atunci si sa ii mai pot multumi inca odata pentru cele de acum cand face acelas lucru?
   Intrebarile mele se nasc din dorinta de a sti cu cati alti copii de varsta mea m-am jucat cand eram mica si nu ii tin minte, oare cati au venit , ne-am jucat si au plecat ...sau am plecat?
    Dar acum? cand mare fiind ...inca mai privesc cum oamenii intra in viata mea si la un moment dat dispar? Poate ratiunea de acum ma ajuta sa incerc sa ii pastrez insa nu intotdeauna reusesc sa fac asta, uneori pot sa privesc spre ei si inca sa ii vad, dar nu pe toti...dar pot spune ca si eu am fost trecatoate in viata altor oameni dar de fiecare data am incercat sa las urme pe unde am trecut. Intamplarile astea le vad ca pe niste praguri pe care toti le trecem, important e ca dupa atata timp parcurs sa ai o mana de oameni care sa stii ca au fost mereu acolo, de fiecare data cand ai mai sarit un hop. Cred ca asta este cea mai buna dovada a faptului ca existi.
   Acum, pragul pe care trebuie sa il trec, trebuie sa il trec singura, o sa incerc sa nu ma pierd pe drum. In rest...sunt doar cuvinte mute.