Journalul Evei :-)

"Din multe puncte de vedere nu sunt omul pe care ţi-ai dori să îl ai în preajmă. Nu sunt ca dimineţile liniştite de duminică în care soarele îşi face simţită prezenţa timid prin raze care străpung fereastra precum nişte săbii şi nici nu am întotdeauna parfumul franţuzesc de croissante cu unt, de cafea sau de fericire. De cele mai multe sunt ca după amiezile capricioase de toamnă, când stai în pat cu geamurile larg deschise şi sunetele se scurg în jurul tău iar stropii de ploaie îşi dau întâlnire cu pământul. Dacă aş fi un parfum, aş fi ploaia. Nu sunt mult aşteptata prima zi cu soare de primăvară şi nici o zi călduroasă de vară. Sunt mai degrabă ca o uşă uitată deschisă în toiul iernii, când gerul de afară îţi îngheaţă respiraţia, sunt ca nopţile care te găsesc treaz la ora patru şi ca dimineţile care vin mult prea devreme. Tristeţile mele apar cu aceeaşi exactitate a anotimpurilor. Şi neliniştile la fel, cam ca momentele mele de singurătate. Nu sunt soare şi nici nu aduc fericire oriunde mă duc, sunt egoistă, sunt mai mult întrebări şi căutare de răspunsuri, decât răspunsuri. Inevitabil, la mine răspunsurile devin întrebări, soluţiile nasc probleme. Sunt enervant de ordonată, concisă, exactă în gânduri şi în sentimente, dar tot eu sunt haotică, raţională şi lipsită de logică. Sunt şi nu sunt linişte. Sunt şi nu sunt eu. Ar fi impropriu să spun că sunt eu, când nu ştiu de fapt cum sunt. Nu sunt dimineţile lungi în care poţi să moţăi în pat, ci mai degrabă sunt alarma care te smulge cu brutalitate din braţele viselor, ca zilele în care vremea de afară îţi dă toate motivele să fii fericit, dar nu eşti. Mi s-au dat multe, ar fi nedrept să spun că nu sunt mulţumită. Cer stabilitate, dar n-am nicio urmă de continuitate în mine, mă pierd de la gând până la cuvânt, de la o idee la alta, de la un rândul la altul, ca o zi nehotarată de toamnă. Scriu despre toamnă în mijlocul primăverii pentru că aşa mă simt. Îmi place confuzia mea şi nu îmi doresc să fiu definită. M-am imaginat deseori sub forma unui oraş mic ca o cutie de chibrituri, străbătut de străzi înguste şi întunecate pe care îşi poartă paşii suflete cu tristeţea împregnată pe chip, o pată pe harta lumii căzută în dezumanizare sub greutatea unui cer mult prea gri. Merg des pe străzile sufletului meu, numai că azi sunt senină ca o metropolă colorată fremătând de viaţă. Sunt ca vremea. Sunt departe de ceea ce mi-aş dori să fiu."

Sursa: http://www.jurnalulevei.ro 

Nu imi vorbi cuvinte,cand eu iti vorbesc sentimente

Uite, stiu ca nu am nici un drept, nici sa iti zambesc, nici sa iti cer unele lucruri, dar sunt aici, si o fac, asa ca...

Te rog sa uiti ca am nevoie sa imi spui vreun cuvant. Nu vreau sa stiu ce e in mintea ta, nu vreau sa ma pierd in favoarea ta, nu te vreau sa gandesti pentru mine...doar asculta-ma, si zi-mi tu ca o sa fie bine, stii ca doar pe tine te cred. Sa nu ma judeci si sa nu mai tipi ca un nebun, sa nu crezi ca ma intelegi vreodata si sa nu imi spui "Stiu.". Nu stii nimic. N-ai pierdut si nu ti-a pasat, nu te-a durut, si ceasul tau nu a stat. Sa nu crezi ca ai ceva, orice, peste mine, pentru ca esti la fel de trist, si putin mizerabil, cu o masca exceptionala, prin care ti-ai dori sa nu vad, nu eu. Nu rade cand iti spun ca mi-ai lipsit, nu indrazni sa imi spui ca nu a fost asa si nu te uita in gol cand iti spun ca te iubesc, pentru ca o fac, si asta ma omoara suficient. Nu uita de mine, nu ma face o parte din trecutul tau indepartat de care iti amintesti vag, nu ma lasa sa fiu o amintire, cat timp eu te strang in brate cat pot de tare, acum. Nu imi pune intrebari la care stii ca nu iti pot raspunde, doar ca sa ai ultimul cuvant. Nu ma pune sa aleg, si nu ma ameninta. Nu imi spune cat am gresit, si nu uita ca si tu gresesti uneori. Nu ma iubi doar azi, fa-o mereu, sau spune-mi ca te-ai oprit.

Uite, te rog doar, in cel mai absurd mod, sa nu renunti la mine. Nu renunta la mine. Nu renunta la mine. Nu pleca. Nu sunt gata sa te pierd...nici azi.

Part of me

Ai observat ca nimeni nu sta in spatele tau?

Nu, pe bune. Viata incepe sa se schimbe zi de zi, si vine cu tot felul de decizii si hotarari la care nu ai stat un minut vreodata sa te gandesti...si n-ai timp ! N-ai timp sa judeci mereu de o mie de ori, sa pleci, sa vii, si poate sta totul in ce spui tu acum. Ei bine atunci, in momentu` ala, in care te-au depasit toate intrebarile la care ar trebui cica sa stii raspunsul, in care trebuie sa faci un pas mai mare decat toti cei care i-ai facut pana atunci, in momentu` in care incepi sa te gandesti daca stii de fapt sa gandesti pentru tine, sau daca ai stiut vreodata, te uiti in spate si vezi ca...ai crescut, futui mama masii.

Zilele astea parca nu ma cunosc si nici nu stiu daca m-am cunoscut vreodata cat ar fi trebuit. Nu stiu voi, dar personal, pana acum nu mi-am dat seama ca nu pot sa mananc cartofi prajiti toata ziua, si altceva habar nu am sa gatesc. Nu stiu cum faci sa nu iti para rau pentru deciziile care le iei acum, nu stiu cum faci sa nu te intrebi peste cativa ani de ce nu te-a dus capul mai mult, o data ce ajungi acolo unde nu vroiai, si de fapt, cum faci sa ajungi exact acolo unde vrei? Nu stiu daca am uitat sa iubesc sau acum am invat, nu am idee daca am innebunit sau imi vine mintea la cap, nu stiu de unde ambitia asta bolnava de a le face pe toate bine si la timp, dar am o speranta puternica acolo, undeva, care imi spune ca pot. Si pot.

La 10 dimineata, nu stiu daca sa mai beau o cafea, sa termin de invatat la chimie, sau sa te pastrez pe tine. Te-as pastra, daca n-ai fugi, si te-as iubi cum nu te-am iubit pana acum, nici eu, nici alta. Esti parte din mine, stii? Si nu pot, si nu vreau fara tine, si nu vreau sa ma obisnuiesc sau sa ma tin tare. Vreau doar sa stiu ca pot sa ma trezesc la tine in brate cate zile `oi avea, si ca o sa fie mereu asa de cald ca acum, vreau sa stiu ca acolo ramane "acasa". Vreau sa te am. Vreau sa ramai, stii? Asa, cum tot vorbeam noi...nu vreau sa te am pentru ca nimeni nu o sa ma iubeasca asa cum o faci tu, desi am trecut si prin faza asta, vreau sa te am pentru ca te iubesc eu. TE IUBESC. Atat...si nu ma opresc, oricate dureri de cap mi-ai da. ESTI PARTE DIN MINE...nu pot invata la chimie la 7 dimineata fara tine, nici la anato, nici grile, nici nu m-as mai trezi dimineata si nici n-as mai zambi. Cel mai important e poate, ca fara tine, n-as mai avea nicicun motiv sa fiu mereu cu capul sus pentru ca eu sunt aia careia inca ii merge bine, dupa atata timp. Esti partea mea buna, ma tii pe picioare, esti decizia mea care nu o sa ma duca unde nu vreau, si ce-i drept, sunt tare mandra de asta.

Cred ca...daca te am pe tine, o sa iau un 10 la chimie, o sa invat intr-o zi sa gatesc si eu cu adevarat, si apoi o sa-mi iau si admiterea aia, si apoi...cred ca putem face orice, vrei ? Daca te am pe tine...cred ca o sa imi fac timp sa ma cunosc exact asa cum sunt, si cred ca o sa fie cea mai buna varianta a mea, pentru ca a crescut langa tine.

Daca eram...

Daca eram o luna, as fi fost... august.
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost...

vineri
Daca eram o parte a zilei, as fi fost...noaptea tarziu

Daca eram un animal marin, as fi fost...un delfin.
Daca eram o directie, as fi fost...nordul.

Daca eram o virtute, as fi fost...altruismul,generozitatea
Daca eram o personalitate istorica, as fi fost... Nu stiu. Nici una.
Daca eram o planeta, as fi fost...Venus.
Daca eram o pasare, as fi fost... un papagal cel mai probabil :))
Daca eram o planta, as fi fost un...cactus
Daca eram un tip de vreme, as fi fost... o vreme tropicala...ploaie apoi mult soare
Daca eram un instrument muzical, as fi fost...tobele
Daca eram o emotie, as fi fost...emotia insasi
Daca eram un sunet, as fi fost...valurile marii
Daca eram un element, as fi fost... focul.
Daca eram un personaj de desene animate, as fi fost... Mica sirena
Daca eram un oras, as fi fost...Londra
Daca eram un gust, as fi fost... dulce-sec
Daca eram o aroma, as fi fost... aroma cafelei tari de dimineata
Daca eram o culoare, as fi fost roz sau negru
Daca eram un cuvant, as fi fost..."stres"
Daca eram o parte a corpului, as fi fost capul
Daca eram o expresie a fetei, as fi fost...dezamagirea
Daca eram o materie de scoala, as fi fost...anatomia
Daca eram o forma, as fi fost... un patrat
Daca eram un numar as fi fost 9
Daca eram un mijloc de transport, as fi fost... un tren spre mare
Daca eram o haina, as fi fost... o rochie de seara.

Nu sunt o persoana rabdatoare...

 

...dar nu stiu prin ce minune, am atata rabdare cu tine. Cu noi. Nu stiu cum am descoperit minunea asta. Cateodata nici mie nu imi vine sa cred. Sunt calma si linistita, si pentru prima data in viata, sunt a dracului de rabdatoare. Pai nu ma clintesti absolut deloc, nu ma agit deloc si am rabdare sa se intample totul incet si sa decurga conform asteptarilor. Chiar si cand ma enervezi,mai nou, am rabdare sa imi treaca, inainte de a-ti arunca cu vreo tigaie in cap si de-a-ti arata cam cati nervi imi produci.

Mama zice ca sunt repezita si ca trebuie sa invat sa fiu rabdatoare. Nu pot sa zic „mama zicea” pentru ca biata femeie inca o mai face. Imi spunea ca inainte sa deschid gura si sa spun o ineptie la nervi mai bine numar pana la 200 si daca si atunci mai am nervi sa numar pana la 1000. La 10 ma opream si ziceam gata. Nu de alta, dar n-aveam rabdare sa numar mai mult... acum am evoluat, nu mai numar si nici nu mai zic ceva doar la nervi. Adesea astept sa ma „racesc” si sa imi treaca nervii si abia apoi daca mai simt nevoia mai zic ceva.

Cum spuneam... nu e rabdare domnule... bine ca am rabdare cu tine! Ma bucur ca imi produci astfel de sentimente si ca sunt capabila sa le percep. Desi cateodata la o frecventa mai redusa. Eu am rabdare cu tine... tu ai rabdare cu mine?

Langa tine..

 

Vreau sa stii ca daca as putea, ti-as lua toata durerea aia pe care o simti zi de zi, seara de seara, si as tine-o atat de bine, incat nu ar mai ajunge niciodata la tine.

Ti-as lua tot ce tu nu mai vrei sa simti, ti-as face ghemotoc orice gand care nu te lasa sa dormi.

Sa stii ca, daca as putea, te-as inveli in fiecare seara, si ti-as face o cafea (prea) dulce in fiecare dimineata.

As pune soarele pe cer si as fugi dupa tine pe strazi cu o umbrela, in zilele in care te prinde ploaia.

Ti-as aduce numai zile de primavara sau de vara, pentru ca nu prea iti place tie cand e frig.

Ti-as da toate ceasurile inapoi atunci cand ti-e dor, si as fugari timpul pentru tine in toate zilele care parca nu se mai termina.

Ti-as aduce mereu ciocolata! Cea mai buna ciocolata!

Ti-as spune de mii de ori ca poti, sa ca o sa ajungi acolo, si o sa ai, si o sa fii! Ti-as deschide ochii in tot intunericul tau!

Te-as tine de mana...toata viata mea. Te-as tine de mana si cand razi, si cand plangi, si cand esti singur, si cand esti pierdut...si te-as gasi. M-as duce pana in capatul lumii sa iti gasesc fericirea cand o pierzi, si m-as intoarce alergand, sa te vad zambind. Iar atunci, te-as tine inca o data de mana.

M-as uita la tine ca o nebuna, ora de ora, caci inca nu inteleg cum pot sa ma vad intr-un suflet atat de clar. Cum, oare, pot sa ma uit in ochii tai cand tu imi spui numele, si sa simt ca acasa poate fi si in mijlocul unui drum, daca sunt cu tine.

Ti-as spune in fiecare zi ca esti o jumatate din mine si tot ce simti, simt si eu. Intelegi? Te simt si din capatul lumii, iar de fiecare data cand tu iti lasi privirea in jos, mie mi se rupe sufletul. Nu ma supara asta deloc, sa stii. Mi se pare doar frumos.

Ti-as spune ca te iubesc...

In fiecare zi, sa stii, sa nu uiti, sa simti.

Ti-as spune ca te iubesc si peste 10 ani, dar iubitule, si daca am sa fiu acolo sa ti-o spun sau nu, am sa te iubesc. Vezi, tot ce respir, ce sunt, ce scriu, ce plang, tot ce traiesc, e prin tine, e cu tine, esti acolo.

Tu.Noi.

Iubesc lucrurile simple... care vin de la sine. Gesturile tale mi se par cele mai potrivite cadouri. Atingerile tale sunt florile mele preferate. Ochii tai  ii am aproape în fiecare gând. Mâinile tale sunt motivul pentru care adesea zâmbesc în coltul gurii. Ador sa fiu în preajma ta. Iar tu știi asta.

Mi se pare atât de fireasca relația noastră, încât adesea nu îmi vine sa cred ca e real ce mi se întâmpla. Azi mi-am dat seama ca esti intiparit in sufletul meu si ca ai sa ramai acolo pentru eternitate. Dar tot azi mi-am dat seama si de ce.

Când eram puștoaică și completam oracole, de fiecare data la intrebarea „cum ai descrie băiatul ideal?” răspundeam același lucru, în fiecare: „completarea mea”.

Iar asta esti.

Jumatatea care imi lipseste.

mi-e teama sa recunosc cât ești de aproape de oricare gând de-al meu, căci mi-e groaza ca am sa te pierd.

Amintirile

Amintirile pot fi crunte. Pot fi cronice. Pot fi dureroase. Amintirile dor uneori ca o operatie fara anestezie. 

Doare sa te uiti in oglinda si sa stii exact care sunt firele alea de par pe care ti le-a atins ultima data. Sa vezi exact locsorul ala de pe buze unde ti-a lasat ultimul sarut. Sa ii vezi urma mainii in palma ta, asa cum te-a strans ultima data. Doare. Mai ales, cand nimeni altcineva nu le mai vede. Sa tragi aer in piept si sa spui „asa a fost sa fie!”. Si chiar sa crezi ca asa a fost sa fie. 

Slava Cerului ca mi-a dat tata un buchet de zambile! Miroase a nou, a speranta, a mai bine. Era o vreme cand totul in jur mirosea doar a tine. 

Brad Pitt despre sotia sa :)

“Soția mea s-a îmbolnăvit. Ea a fost mereu nervoasa din cauza problemelor de la locul de muncă, viața personală, eșecurile ei și copii. Ea a pierdut aproape 15 kg si ajunsese la 40 kg. A devenit extrem de slaba si plangea constant. Nu mai era o femeie fericita. A suferit de dureri de cap continue, dureri in piept si nevralgii intercostale. Nu dormea bine, adormea numai dimineața și obosea foarte repede în timpul zilei. Relația noastră ajunsese in punctul in care urma sa ne despartim. Frumusețea ii disparuse, avea cearcane uriase, nu mai avea grija de ea. A refuzat sa mai joace in filme, respingand rapid orice rol i se propunea. Mi-am pierdut speranța și a crezut că vom divorța mai repede … Dar apoi m-am decis să acționez si sa schimb asta. Pana la urma a fost cea mai frumoasă femeie de pe pământ, idolul a mai mult de jumătate din bărbații și femeile de pe pământ, iar eu am fost cel caruia soarta i-a permis sa o iubesc si să o îmbrățișez. Am început să ma port extrem de frumos. Flori, daruri și complimente, gesturi de afectiune pentru care nu le-am facut. Am surprins-o si am incantat-o in fiecare minut. Am inceput sa trăiesc doar pentru ea. Am vorbit în public doar despre ea. Am dus toate discutiile în direcția ei. Am lăudat-o în fața prietenilor nostri. Pare de necrezut, dar ea a înflorit. Ea inceput sa mai ia in greutate, nu mai era nervosa și m-a iubit chiar mai mult decât oricând. N-am crezut niciodata că ea poate iubi atât de mult.

Și apoi am realizat un lucru : femeia este reflectarea barbatului de langa ea.

Dacă o iubești până la punctul nebuniei, ea va deveni o nebunie.”