...dar nu stiu prin ce minune, am atata rabdare cu tine. Cu noi. Nu stiu cum am descoperit minunea asta. Cateodata nici mie nu imi vine sa cred. Sunt calma si linistita, si pentru prima data in viata, sunt a dracului de rabdatoare. Pai nu ma clintesti absolut deloc, nu ma agit deloc si am rabdare sa se intample totul incet si sa decurga conform asteptarilor. Chiar si cand ma enervezi,mai nou, am rabdare sa imi treaca, inainte de a-ti arunca cu vreo tigaie in cap si de-a-ti arata cam cati nervi imi produci.
Mama zice ca sunt repezita si ca trebuie sa invat sa fiu rabdatoare. Nu pot sa zic „mama zicea” pentru ca biata femeie inca o mai face. Imi spunea ca inainte sa deschid gura si sa spun o ineptie la nervi mai bine numar pana la 200 si daca si atunci mai am nervi sa numar pana la 1000. La 10 ma opream si ziceam gata. Nu de alta, dar n-aveam rabdare sa numar mai mult... acum am evoluat, nu mai numar si nici nu mai zic ceva doar la nervi. Adesea astept sa ma „racesc” si sa imi treaca nervii si abia apoi daca mai simt nevoia mai zic ceva.
Cum spuneam... nu e rabdare domnule... bine ca am rabdare cu tine! Ma bucur ca imi produci astfel de sentimente si ca sunt capabila sa le percep. Desi cateodata la o frecventa mai redusa. Eu am rabdare cu tine... tu ai rabdare cu mine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu