Ai observat ca nimeni nu sta in spatele tau?
Nu, pe bune. Viata incepe sa se schimbe zi de zi, si vine cu tot felul de decizii si hotarari la care nu ai stat un minut vreodata sa te gandesti...si n-ai timp ! N-ai timp sa judeci mereu de o mie de ori, sa pleci, sa vii, si poate sta totul in ce spui tu acum. Ei bine atunci, in momentu` ala, in care te-au depasit toate intrebarile la care ar trebui cica sa stii raspunsul, in care trebuie sa faci un pas mai mare decat toti cei care i-ai facut pana atunci, in momentu` in care incepi sa te gandesti daca stii de fapt sa gandesti pentru tine, sau daca ai stiut vreodata, te uiti in spate si vezi ca...ai crescut, futui mama masii.
Zilele astea parca nu ma cunosc si nici nu stiu daca m-am cunoscut vreodata cat ar fi trebuit. Nu stiu voi, dar personal, pana acum nu mi-am dat seama ca nu pot sa mananc cartofi prajiti toata ziua, si altceva habar nu am sa gatesc. Nu stiu cum faci sa nu iti para rau pentru deciziile care le iei acum, nu stiu cum faci sa nu te intrebi peste cativa ani de ce nu te-a dus capul mai mult, o data ce ajungi acolo unde nu vroiai, si de fapt, cum faci sa ajungi exact acolo unde vrei? Nu stiu daca am uitat sa iubesc sau acum am invat, nu am idee daca am innebunit sau imi vine mintea la cap, nu stiu de unde ambitia asta bolnava de a le face pe toate bine si la timp, dar am o speranta puternica acolo, undeva, care imi spune ca pot. Si pot.
La 10 dimineata, nu stiu daca sa mai beau o cafea, sa termin de invatat la chimie, sau sa te pastrez pe tine. Te-as pastra, daca n-ai fugi, si te-as iubi cum nu te-am iubit pana acum, nici eu, nici alta. Esti parte din mine, stii? Si nu pot, si nu vreau fara tine, si nu vreau sa ma obisnuiesc sau sa ma tin tare. Vreau doar sa stiu ca pot sa ma trezesc la tine in brate cate zile `oi avea, si ca o sa fie mereu asa de cald ca acum, vreau sa stiu ca acolo ramane "acasa". Vreau sa te am. Vreau sa ramai, stii? Asa, cum tot vorbeam noi...nu vreau sa te am pentru ca nimeni nu o sa ma iubeasca asa cum o faci tu, desi am trecut si prin faza asta, vreau sa te am pentru ca te iubesc eu. TE IUBESC. Atat...si nu ma opresc, oricate dureri de cap mi-ai da. ESTI PARTE DIN MINE...nu pot invata la chimie la 7 dimineata fara tine, nici la anato, nici grile, nici nu m-as mai trezi dimineata si nici n-as mai zambi. Cel mai important e poate, ca fara tine, n-as mai avea nicicun motiv sa fiu mereu cu capul sus pentru ca eu sunt aia careia inca ii merge bine, dupa atata timp. Esti partea mea buna, ma tii pe picioare, esti decizia mea care nu o sa ma duca unde nu vreau, si ce-i drept, sunt tare mandra de asta.
Cred ca...daca te am pe tine, o sa iau un 10 la chimie, o sa invat intr-o zi sa gatesc si eu cu adevarat, si apoi o sa-mi iau si admiterea aia, si apoi...cred ca putem face orice, vrei ? Daca te am pe tine...cred ca o sa imi fac timp sa ma cunosc exact asa cum sunt, si cred ca o sa fie cea mai buna varianta a mea, pentru ca a crescut langa tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu