Brad Pitt despre sotia sa :)

“Soția mea s-a îmbolnăvit. Ea a fost mereu nervoasa din cauza problemelor de la locul de muncă, viața personală, eșecurile ei și copii. Ea a pierdut aproape 15 kg si ajunsese la 40 kg. A devenit extrem de slaba si plangea constant. Nu mai era o femeie fericita. A suferit de dureri de cap continue, dureri in piept si nevralgii intercostale. Nu dormea bine, adormea numai dimineața și obosea foarte repede în timpul zilei. Relația noastră ajunsese in punctul in care urma sa ne despartim. Frumusețea ii disparuse, avea cearcane uriase, nu mai avea grija de ea. A refuzat sa mai joace in filme, respingand rapid orice rol i se propunea. Mi-am pierdut speranța și a crezut că vom divorța mai repede … Dar apoi m-am decis să acționez si sa schimb asta. Pana la urma a fost cea mai frumoasă femeie de pe pământ, idolul a mai mult de jumătate din bărbații și femeile de pe pământ, iar eu am fost cel caruia soarta i-a permis sa o iubesc si să o îmbrățișez. Am început să ma port extrem de frumos. Flori, daruri și complimente, gesturi de afectiune pentru care nu le-am facut. Am surprins-o si am incantat-o in fiecare minut. Am inceput sa trăiesc doar pentru ea. Am vorbit în public doar despre ea. Am dus toate discutiile în direcția ei. Am lăudat-o în fața prietenilor nostri. Pare de necrezut, dar ea a înflorit. Ea inceput sa mai ia in greutate, nu mai era nervosa și m-a iubit chiar mai mult decât oricând. N-am crezut niciodata că ea poate iubi atât de mult.

Și apoi am realizat un lucru : femeia este reflectarea barbatului de langa ea.

Dacă o iubești până la punctul nebuniei, ea va deveni o nebunie.”

Never ever!!

:)

Ceva...

          Imi trec clipuri prin cap , momente din anul ce a trecut si nu stiu ce sa subliniez cu rosu. Poate faptul ca a fost un an ce m-a facut sa imi conturez mai bine caracterul, sau poate faptul ca am invatat sa am mai multa incredere in mine decat in cei din jur...Nu mi-am pierdut din simturile redarii cuvintelor doar am luat o pauza, o pauza de superficialism. Pot zice ca nu ma invat minte. Nu invat nimic nici din ce mi se zice, nici din ce simt pe pielea mea. ...Inca sper ca oamenii au intentii bune....defapt au intentii bune doar pentru ei, nu si pentru tine.

           S-au intamplat multe.Am ras,am plans, am trait emotii intense, am trecut inca un prag al educatiei, am invatat atatea despre oameni si nebuniile lor, am descoperit persoane noi, locuri noi..

Oricum,212..am inceput bine :) 

:-x

http://www.youtube.com/watch?v=VJmT7ij0yvc

A lupta...

      Mereu am fost de parere ca trebuie sa lupti pentru ceea ce vrei sa ai si apoi trebuie sa lupti ca sa pastrezi ceea ce ai castigat. Am obosit. Sa lupt. Nu vreau sa fiu nevoita sa lupt pt fiecare lucru pe care mi-l doresc. Nu vreau sa lupt in fiecare secunda pentru ceva. Am obosit. Pur si simplu, vreau ca macar un singur lucru sa vina de-a gata. Fara ca eu sa fac ceva pentru asta. Sa se intample de la sine. Nici macar sa nu trebuiasca sa clipesc pentru realizarea lui. Am obosit. Lupt de ani de zile. Cu mine mai ales. Cu orgoliul si mandria mea.In fiecare secunda lupt si mi-e teama sa fiu invinsa. Ma zbat si fac tot posibilul sa se intample lucrurile asa cum mi-am propus. Adesea castig. Adesea pierd. Rezultatul devine infirm oricare ar fi el ....

 Insa mi-e teama ca intr-o zi o sa fac poc!! Si atunci fac ce am stiu sa fac cel mai bine: fug si uit. Sau uit si fug. Nu mai stiu nici eu care e exact ordinea.Eu ma stric pe mine. Nu stric gradina unui vecin, ci imi stric propria curtea. Terfelesc toate rasadurile mele. Distrug toti pomii din curtea mea...
    Dar gata! Nu ma mai plang.... nu azi :-)) !Si acum imi vin in minte doua proverbe romanesti :
1) "Dupa munca,si rasplata" .. CORECT?Da! Muncesti acum ,cativa ani...dar rasplata o ai toata viata..Asta e frumusetea :-)
2) "Cum iti asterni,asa dormi" ... Alta vorba mare..

Emotie de toamna ...

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori,
ca or sa-mi creasca aripi ascutite pina la nori,
ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o sa se-nchida cu-o frunza de pelin.
Si-atunci ma apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec in mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.